sâmbătă, 26 ianuarie 2013

Şi totuşi.....

Mereu pare perfect acest plan....să pleci pur şi simplu.....dar sunt unele întrebări la care nu ne gândim.....cum ar fi...:oare nu îţi va fi dor de persoanele şi casa ta pe care le laşi în urmă?
Nu cred că multă lume se gândeşte la această întrebare când pleacă...undeva oriunde pt că pare mai ok în altă parte.......şi apoi se instalează boala numită dor....şi acest dor te poate distruge pt că în general când lumea pleacă pur şi simplu nu lasă linişte şi ordine în urmă...lasă răni.....care se vindecă destul de greu....
De ce ai pleca dintr-un loc de care îţi va fi dor peste ceva timp?
Deci poate că ideea cu calătoria spre ...oriunde fără destinaţie nu e o idee chiar aşa de bună......dar baza chestiei e că pleci...faci ceva mai altfel decât rutina în care te-ai îngropat.....Majoritatea părinţilor sau prietenilor pe care îi laşi în urmă probabil că o să se gândească că nu te mai întorci...şi desigur că asta vei crede şi tu la început când toate sunt bune şi frumoase...dar dorul nu se lasă....trebuie să te întorci înapoi...măcar o dată...deci ţineţi minte...când plecaţi undeva şi lăsaţi în urma chestii de genu :"Nu vreau să te mai văd niciodată!"....mai gândeşte-te.......nu poţi să pleci niciodată permanent pt că o parte din tine a rămas undeva....acasă....

XoXo Bya

joi, 24 ianuarie 2013

O călătorie.....

Nu mai vreau...nu mai vreau să am zile degeaba...în care să stau şi să aştept marele nimic....pur şi simplu nu mai vreau....nici măcar nu ştiu ce vreau......cred că aş vrea doar să plec undeva...undeva departe unde e cald ........şi să nu am o destinaţie anume....doar să plec.......să fac un drum lung fără sfârşit...şi să ma bucur de.....lume....de lumea de peste tot.......
Nu pot să plec......şi nu cred că o să pot vreodată...pt că totul e atât de complicat.....şi pur şi simplu nu te lasă să pleci...nu te lasă să faci nimic.....e ca o închisoare de maximă securitate......în care oricâte garduri ai sări vor mai apărea altele noi.......milioane de garduri şi ziduri.....milioane de chestii care nu o să te lase niciodată să evadezi......
Nu sunt tristă....pur şi simplu plictisită......e mai rău decât tristă.....dacă eram tristă măcar aveam un motiv....şi aveam la ce să mă gândesc....dar aşa....nu e nimic.....e doar o linişte care nu e chiar linişte....e o tâmpenie...una mare şi stupidă......

E plictiseală......

joi, 17 ianuarie 2013

Sufletele din pereţi...

Pereţi...în fiecare zi trecem pe lângă ei...şi poate că nu par importanţi,dar sunt...într-o viaţă vedem mii de pereţi de diferite culori sau forme şi atunci când suntem singuri ,părăsiţi de lume...pereţii sunt singurii care ne văd durerea şi gândurile şi parcă ne răspund...Poţi să ai încredere în pereţi pt că măcar ei nu te judecă,nu te critică,nu se uită urât la tine...asta de fapt nu putem să ştim...nu e ca şi cum au faţă.
Dacă stăm puţin să ne gândim,pereţii reflectă personalitatea noastră,pe ei ne vărsăm creaţiile,pozele din călătorii,de ei agăţăm rafturi pline cu cărţi,obiecte ciudate,colecţii etc..Pereţii sunt sau pot fi oglinda sufletului nostru,dar atunci la ce ne mai folosesc oglinzile?
Oglinzile reflectă doar un ambalaj,nu şi interiorul sufletului nostru.
Acum poate vă uitaţi la peretele vostru şi poate observaţii că este alb sau orice altă culoare ...sau chiar mai rău,e plin de obiecte ce nu vă reprezintă cu adevărat.Dacă vă aflaţi în această situaţie ....îndrăzniţi,fiţi creativi şi vărsaţi-vă imaginaţia pe ei şi nu uitaţi că zidiţi acolo o bucăţică din sufletul vostru pt că nimic nu are sens dacă e făcut fără suflet.Să nu vă fie frică,chiar dacă aşa pare câteodată,sufletul nostru nu se va sfărâma în bucăţele dacă îl vom împrăştia în orice facem noi...asta este important,să împarţi bucăţele din sufletul tău peste tot şi vei vedea că bucăţelele vor fi înlocuite de altele şi mai frumoase,mai colorate şi mai bune...poate...

By Byby &Bya

miercuri, 16 ianuarie 2013

Evadare..spre infinit.Fără limite...

Pierdută.Pierduţi.Pierduţi printre gânduri,printre ruinele amintirilor,pierduţi pt o eternitate într-un vârtej al vieţii,în uraganul rutinei,într-un labirint infnit care ne dă iluzia că există o ieşire...din timp şi spaţiu...o crăpătură prin care dacă treci destul de repede vei descoperi misterele pierdute ale umanităţii,conştiinţei....a tuturor lucrurilor care contează....sau poate au contat,dar odată ce am evadat din închisoarea vieţii vom realiza adevăratele valori ale existenţei noastre...
Evadarea,ea este soluţia,dar pt aceasta trebuie să îndrăzneşti,să îndrăzneşti să te ridici şi să spui NU,eu nu vreau ca viaţa mea să fie presetată,precedată de demonul orbirii,nu vreau ca ea să fie pe pilot automat.Vreau să conduc eu viaţa mea,nimeni altcineva şi mai presus de toate vreau ca ea să fi însemnat ceva chiar şi pt.....pt oricine......Dar nu va conta pt nimeni...poate doar pt persoanele care te cunosc şi nu te judecă...persoanele mai ciudate care au un destin mai complex decât plozi şi moarte...există pe această planetă persoane care vor altceva...vor imposibilul şi încearcă cu disperare să schimbe lumea,cursul vieţii şi al morţii...există pe planetă lume care va gasi o cale...o cale spre infinit.Desigur că va fi greu,dar nu contează pt că nu e altceva mai bun de făcut şi dacă nimeni nu vrea atunci lăsaţi-mă pe mine să încerc şi o să vă arăt că imposibilul nu e imposibil...este ceva posibil....şi puţin mai complicat,dar eu vreau să risc şi vreau ca şi voi să riscaţi cu mine...nu e vorba de glorie,e vorba de ceva peste capacitatea noastră de înţelegere...dar într-o zi vom înţelege....
Aşa că întrebările ce trebuie rostite sunt:Tu ce vei face?Te vei cufunda în praf şi uitare sau chiar vei încerca să schimbi ceva?Vei avea curajul sau vei cultiva spiritul de turmă?
Depinde...depinde de tine.

By Byby & Bya

P.S.Daca mergi înapoi pe firul creaţiei ajungi la sfârşitul începutului. by Fane :)