Cum văd eu lumea?...cam în ceaţă şi cu mulţi purici din cauza vederii mele de cârtiţă....dar nu e mereu aşa....câteodată....o văd mai clar decât restu....şi nu pt că e o minune sau ceva...pur şi simplu am învăţat că nu-ţi trebuie ochi ca să vezi....ci suflet...Azi am văzut altceva...am văzut amintiri din vară....când ne bucuram de fiecare moment ....ce vremuri.......şi totuşi...el a plecat.....ştiu că o să se întoarcă....şi sunt fericită pt asta...dar în acelaşi timp tristă...pt că ....nu ştiu de ce....eram doar tristă...şi apoi mi-am dat seama...că are şi el o viaţă la care să se întoarcă din când în când....
Avem un an şi o zi....şi nici nu mai ştiu ce simt sau cum să explic aceast fenomen al lipsei mele de inspiraţie...orice fel de inspiraţie....măcar până acum mai aveam imaginaţie sau...ceva.....acum e doar complicat.....şi sunt tristă.......asta e tot ce pot să explic din încurcătura de sentimente......
Nu am nevoie de lume.....am nevoie de lumea lui...să fie el acolo mereu şi îmi ajunge.....dar nu poate.....pt că în fiecare zi trebuie să plece...înapoi în lumea lui....şi câteodată stau şi mă gândesc ce e aşa special la ea...dar mi-am dat seama.....e a lui.....a trăit acolo înainte să mă cunoască pe mine....nu o să plece niciodată.....dar apoi vine întrebarea....eu la ce mă întorc?
XoXo Bya
Tu te intorci la lumea ta in care esti trista mereu, uitand ca el va reveni in lumea voastra, diferita de lumea ta sau de lumea lui. Doar timpul, mult mult timp, va face ca lumea ta si lumea lui sa fie acelasi lucru cu lumea voastra.
RăspundețiȘtergere