Priorităţile astea.......

Câteodată când începi să minţi nu mai e cale de întoarcere.....şi aşa e şi în cazul ei.....pt că eu nu pot să trec cu vederea toate tâmpeniile ei......s-a terminat...tot....şi de acum o să stau şi o să privesc cum se auto-distruge....şi atat......
A venit în sfârşit timpul să-mi stabilesc priorităţiile.....şi ea a fost unul dintre ele,dar pt că nu prea ştie să asculte nu mai e....e doar ea....soră-mea....
Ieri am zis şi eu adevărul....şi chiar dacă am văzut cât de dezamăgitor a fost....totul a fost mai bine după pt că nu e bine să alimentezi o iluzie degeaba...măcar dacă ar fi fost frumoasă,dar nu e nici pe aproape.....şi doare...doare tot ce fac eu,fiecare decizie pe care o iau...şi sincer..cred ca trebuie să mă opresc......trebuie să redevin eu......şi acum mă simt ca o pisică...una pierdută care trebuie salvată......doar că de data asta...o să mă salvez singură....pt ca nu prea am de ales în ultmul timp.....sunt doar eu....şi nu sunt prioritatea nimănui..doar a mea....aşa că o să-mi iau viaţa în propriile mâini şi gata...totul e mai uşor...chiar dacă e mai greu.........

Atât....

Stări de spirit....
                        asta trebuie dat altora.....
                                        ...nu conţinuturi....
                                        ...nu sfaturi....
                                         ...nu învăţături......


    doar stări de spirit............

Riscuri....prea multe....

Azi mi-am dat seama ce risc îmi asum de fiecare dată când ies pe afară noaptea şi nu îmi pasă...ar trebui să-mi pese.....se pot întâmpla muulte chestii destul de neplăcute....
Dar eu îmi asum acest risc...şi de multe ori mă întreb dacă merită şi apoi îmi dau seama că da....şi nu în acelaşi timp....e foarte complicat.....dar probabil că dacă vreodată o să se întâmple ceva eu nu o să mai ies din casă...decât moartă poate......e un risc pe care mi-l asum.....şi merită dar nu prea......e doar complicat...ştiu pt ce mi-l asum.....e un compromis pt chestii normale.....pur şi simplu sper să nu se întâmple ceva..EVER......

Nimic....

De mâine începe şcoala din nou...E trist că nu pot să-mi iau o vacanţă când nu sunt bolnavă şi să pot să ies pe afară şi să mă bucur de viaţă......cred că asta e şi problema.....facem prea multe chestii undeva închişi...încât nu ne dăm seama cât timp a trecut cu adevărat....şi apoi e seară.....şi dimineaţa.....o luăm de la capăt...

Avem nevoie de o vacanţă....una lungă...şi utilă....şi prin utilă mă vreau să spun că ar trebui să ne bucurăm de fiecare clipă....să nu stăm şi să ne plângem că ne plictisim.....

De exemplu...eu....acum am un fel de mini-vacanţă....şi ce fac cu ea?...un mare nimic....doar mă uit la filme şi seriale şi aştept să mă simt mai bine într-o zi......dar am o scuză.....sunt răcită......ştiu că asta nu înseamnă că nu pot să mă distrez...dar pt mine distracţia nu ar trebui stricată la fiecare minut de un muc din nas care s-a gândit că nu-i mai place staţiunea nara dreaptă sau stângă...deci la mine...e puţin mai complicat....

Aş vrea să ştiu de ce sunt atâtea puncte în tot ce scriu.....la testele la mate ar fi genial să pui doar puncte...dar nu....nu stiu...probabil pt că îmi e greu să-mi exprim tonul vocii şi pauzele de rigoare din capul meu.....şi atunci totul devine.....un şir de punctuleţe...ce drăguţ...!!!

Deci...revenind.......nu ştiu de ce am început să scriu azi....nu am absolut nimic de zis...poate doar faptul că nu am ceva de zis...dar ar fi prea stupid...chiar şi pt mine.....îmi doresc să pot scrie şi spune ce vreau în propoziţii mai puţin lungi şi cu mai multă logică...şi nu ştiu cum ...aşa că priveşte şi învaţă......eu nu vreau să scriu nimic azi şi totuşi deja am scris mult...dar parcă nu aş şterge...poate că ceva de aici e ok...sau poate că nu...dar măcar am încercat......adică hey!!!...sunt bolnavă...poate delirez.....

Cum spuneam...propoziţii scurte şi la obiect...pt că nu toţi oamenii înţeleg ce vreau eu să zic......desigur că se poate şi mai scurte,logice etc.....dar eu sunt un pic mai complicată de atat....

Sick...

Un lucru interesant la starea mea actuală este că nu mă plâng....nu sunt ca ceilalţi care nu fac altceva decât să se plângă...dar nici nu susţin că sunt ok.....tot ce fac mai exact este să stau închisă în casă şi să mă gândesc oare cum e afară pt oamenii sănătoşi....mie imi e frig de la orice adiere de oxigen.....deci......probabil că e febră....cred că o să aflu pe la 3 şi ceva cand doctoriţa minune îmi va da pastilele magice şi mă va trimite acasă....ea ştie.....sau poate că nu....oricum...partea bună la tot iadul acesta în care de fapt e mai frig decât credeam este că există posibilitatea să scap de sport....
De fapt poate că mai sunt şi alte chestii....dar partea cea mai naşpa e că lui nu-i pasă dacă ia şi el o bucăţică de germen....nu că eu aş face mai altfel...dar totuşi....câteodată...e bine să te fereşti...măcar puţin.....

Aş putea să citesc.....dar nu prea vreau..pt că ştiu că dacă o să încep să citesc nu o să mai pot să mă opresc sau...o să-mi dai frâu liber gândirii şi atunci....toate chestiile rele care oricum erau prezente în jurul meu vor părea că sar pe mine şi mă mestecă de vie.....


Deci mai bine...nu....aşa că....rămân doar filmele....care nu prea mă lasă să mă gândesc la ce vreau.....pt ca ele sunte deja prea complicate ca să mai intru şi eu în ele....

Ironia sorţii..:))

Asta sunt eu......în acest moment genial al vieţii mele....drăguţ nu-i aşa?Doar eu şi Bucus....:))




Asta e chiar urât din partea vieţii...să mă lase să visez că o să vorbesc în sfârşit cu lumea...că o să-mi zic părerea orice ar fi şi apoi îmi dă această stupidă răceală ca să nu mai pot să vorbesc cel putin o săptămână.....
Teoretic aş putea să vorbesc...dar doare .....şi parcă mă zgârie pe creier vocea mea răguşită şi probabil că îi scap şi pe alţii de la o tortură de genu.....
Aşa că stau acasă şi mă bucur de bolnăviciunea mea...pe care sper să nu o mai dau la nimeni ....nu îi doresc nimănui aşa ceva.....pur şi simplu sper să nu fie ceva mai grav şi maică-mea să decidă să-mi scoată amigdalele sau ceva...pt că sincer nu vreau....sunt ale mele şi mereu am trăit cu ele în această stare naşpa....şi desigur că poate e vina lor pt care sunt mereu slăbită...dar parcă nu prea vreau totuşi să le scoată.....sunt o parte din mine până la urmă....şi sunt şi o mare parte din viaţa mea....poate că am altceva...poate nu e de la ele...chiar dacă le simt extrem de mari....poate doar mi se pare şi totul o să fie bine...fără antibiotice halucinogene....m-am săturat....mereu când sunt şi eu ok sufleteşte trebuie să mă îmbolnăvesc şi să stric totul....şi apoi o iau de la capăt.....
Totuşi e drăguţ cum unele persoane chiar se chinuie sa mă facă să mă simt mai bine......într-un fel e revigorant...dar în acelaşi timp obositor...mai ales dacă stau să îi urmăresc cum se agită prin casă doar ca să-mi aduca nişte chestii ciudate şi reci......şi tot ce fac eu este să încerc să-i urmăresc....şi nu prea pot...mă simt ca o drogată....nu mai pot să urmăresc lumea...pot doar să zac şi să aştept o minune...

Never shut up !!!

Azi am decis să nu mai tac....să încep să vorbesc cu toată lumea (care merită) ...pt că dacă doar stau şi ascult nu o să rezolv nimic....nu e ca şi cum e ceva de rezolvat dar m-am gândit că ar fi ceva să încep şi eu să fac parte din conversaţii....să nu mai fiu doar acea fată invizibilă care tace şi ascultă....am decis să încep să-mi zic teoriile chiar dacă sunt mega stupide sau ilogice...pt că am observat că nimeni nu se mai gândeşte la ceea ce urmează să spună.....şi pe asta e bazată distracţia până la urmă....din asta se nasc amintirile amuzante şi alte chestii...
Deci da....de acum spun tot ce există în mintea mea bolnavă.....e timpul să fiu văzută....să nu mai fiu doar o fantomă trecătoare.....şi lumea care nu mă cunoaşte va avea în sfârşit şansa să mă vadă şi audă aşa cum sunt....

It's time....să trec de la asta...

                                               

      

  La asta...:)

Lumea lui....

Cum văd eu lumea?...cam în ceaţă şi cu mulţi purici din cauza vederii mele de cârtiţă....dar nu e mereu aşa....câteodată....o văd mai clar decât restu....şi nu pt că e o minune sau ceva...pur şi simplu am învăţat că nu-ţi trebuie ochi ca să vezi....ci suflet...
Azi am văzut altceva...am văzut amintiri din vară....când ne bucuram de fiecare moment ....ce vremuri.......şi totuşi...el a plecat.....ştiu că o să se întoarcă....şi sunt fericită pt asta...dar în acelaşi timp tristă...pt că ....nu ştiu de ce....eram doar tristă...şi apoi mi-am dat seama...că are şi el o viaţă la care să se întoarcă din când în când....
Avem un an şi o zi....şi nici nu mai ştiu ce simt sau cum să explic aceast fenomen al lipsei mele de inspiraţie...orice fel de inspiraţie....măcar până acum mai aveam imaginaţie sau...ceva.....acum e doar complicat.....şi sunt tristă.......asta e tot ce pot să explic din încurcătura de sentimente......
Nu am nevoie de lume.....am nevoie de lumea lui...să fie el acolo mereu şi îmi ajunge.....dar nu poate.....pt că în fiecare zi trebuie să plece...înapoi în lumea lui....şi câteodată stau şi mă gândesc ce e aşa special la ea...dar mi-am dat seama.....e a lui.....a trăit acolo înainte să mă cunoască pe mine....nu o să plece niciodată.....dar apoi vine întrebarea....eu la ce mă întorc?

XoXo Bya

Un an.....

Şi în sfârşit a venit ziua cea mare...care de fapt nici nu e aşa mare...decât pentru noi...noi cei ce sarbătorim o zi obişnuită de februarie.....dar nu e doar o zi.....este ziua a 15-a....şi totul pare minunat deja.....chiar dacă eu sunt cea mai naşpa chestie...având în vedere gusturile mele exagerate la cadouri nepotrivite într-o săptămână de faliment total ....poate o să-i placă totuşi....sau poate doar o să se prefacă....ca să nu mă simt eu naşpa......

Mulţi de poate desigur...dar ca să mai fiu şi optimistă cum sunt  câteodată...poate că totul o să fie perfect până la urmă....cu tot cu venirea în peisaj a fratelui malefic....care din câte am auzit începe să o ia pe arătură....atât de trist.....

De fapt....azi e 15 februarie..şi atât.....dar azi e o zi în care aproape nimic nu mă poate întrista.....doar dacă stau să mă gândesc la tot ce m-am gândit până acum.......dar de dimineaţă...adică de la 12 noaptea mai precis...am decis să nu mă gândesc azi la chestii triste...o să mă gândesc mai târziu...când voi fi pregătită pt toate veştile rele....

Un an.....12 luni.....muuulte săptămâni şi zile....azi este mâinele de ieri...de care mi-a fost dor chiar dacă e prima dată când trăiesc aşa ceva...parcă ştiu deja acel sentiment.....deci da....îmi este dor de zilele ca azi....pt că nu am avut nici una până acum....

XoXo Bya:)

Timp....

Da...timp....avem nevoie de timp ca de aer....şi totuşi...atunci când îl avem...bine unii îl au...şi ce fac cu el?...un mare nimic.....ca şi cu aerul de altfel...nu e ca şi cum le foloseşte lor prea mult să trăiască din moment ce nu ştiu ce să facă cu timpul...dar totuşi aceste persoane există...

Eu am nevoie de timp...de atât de mult timp ...si nu-l am....ok recunosc...câteodată am şi eu puţin timp....doar că m-am obişnuit de atâtea ori să nu am timp încât atunci când am nu-mi dau seama şi timpul trece.....deci da....am nevoie de timp...dar de ceva mai mult timp ca să am timp să-mi dau seama şi să mă bucur de el....

Am nevoie de timp să mă mai bucur de libertate...şi de lipsa totală de reguli....bine există reguli...doar că îmi permit să le încalc.....aşa cum îmi permit muuulte chestii...şi totul o să se termine.....ştiam că o să se termine,dar nu credeam că o să fie tocmai acum...de fapt peste 2 luni dar tot acum pare nu-i aşa?...în fine...e naşpa...şi trebuie să accept asta.....am vrut să se întâmple asta...dar a trecut atâta timp de când nu m-am mai gândit la această posibilitate...credeam că totul e o mare teorie despre nimicul pe care îl fac părinţii mei în general când spun că o să facă ceva......şi acum totul e stupid....şi tot ce vreau e mai mult timp....să mă distrez şi să pot să plec după...înainte de venirea lor în graba...gen :Surprizăăăăă!!!! am vennit şi din acest moment aveţi reguli de respectat.....

Vreau încă puţin timp ca să pot să plec.....doar atât....

XoXo Bya

Mda...aşa se zice ....

Stau şi mă întreb câteodată.....de ce se schimbă oamenii când primesc ceva mai mult?....când primesc încredere,dorinţă.....şi tot ce şi-au dorit vreodată....sau poate tot ce nu au reuşit niciodată să-şi imagineze că vor avea...? e o întrebare bună....şi care pt mine cel puţin a rămas fără răspuns....de ce lumea devine lacomă şi vrea din ce în ce mai mult....tu îi dai o bucăţică şi vezi cum treptat dispare tot.....şi nu rămâne decât un regret ciudat care la început desigur că nu pare să fie un regret.....şi acest non-regret se transformă în întrebări....întrebări ciudate care duc la aceeasi concluzie.......şi concluzia e că poate ar fi fost mai ok dacă nu i-aţi fi dat acea mică bucăţică.....
Bine...la început normal că totul e ok...pt că nu vrea mai mult....nu cere mai mult...nu e lăcomia aceea teribilă......şi noua ni se pare că îi facem fericiţi...dar ceea ce facem noi de fapt este apăsarea butonului care treptat le cere lor mai mult....şi ei nu-şi dau seama...doar dacă le zici poate......mai sunt şi alţii nesimţiţi care nu vor să creadă şi atunci chiar ai încurcat-o......
Ce trebuie sa faci?...de unde să ştiu eu?...adica da...ştiu multe chestii despre multe chestii....dar nu şi asta....aşa că azi vă întreb pe voi.....ce faci într-o situaţie ca asta?

XoXo Bya

Şi totuşi.....

Mereu pare perfect acest plan....să pleci pur şi simplu.....dar sunt unele întrebări la care nu ne gândim.....cum ar fi...:oare nu îţi va fi dor de persoanele şi casa ta pe care le laşi în urmă?
Nu cred că multă lume se gândeşte la această întrebare când pleacă...undeva oriunde pt că pare mai ok în altă parte.......şi apoi se instalează boala numită dor....şi acest dor te poate distruge pt că în general când lumea pleacă pur şi simplu nu lasă linişte şi ordine în urmă...lasă răni.....care se vindecă destul de greu....
De ce ai pleca dintr-un loc de care îţi va fi dor peste ceva timp?
Deci poate că ideea cu calătoria spre ...oriunde fără destinaţie nu e o idee chiar aşa de bună......dar baza chestiei e că pleci...faci ceva mai altfel decât rutina în care te-ai îngropat.....Majoritatea părinţilor sau prietenilor pe care îi laşi în urmă probabil că o să se gândească că nu te mai întorci...şi desigur că asta vei crede şi tu la început când toate sunt bune şi frumoase...dar dorul nu se lasă....trebuie să te întorci înapoi...măcar o dată...deci ţineţi minte...când plecaţi undeva şi lăsaţi în urma chestii de genu :"Nu vreau să te mai văd niciodată!"....mai gândeşte-te.......nu poţi să pleci niciodată permanent pt că o parte din tine a rămas undeva....acasă....

XoXo Bya

O călătorie.....

Nu mai vreau...nu mai vreau să am zile degeaba...în care să stau şi să aştept marele nimic....pur şi simplu nu mai vreau....nici măcar nu ştiu ce vreau......cred că aş vrea doar să plec undeva...undeva departe unde e cald ........şi să nu am o destinaţie anume....doar să plec.......să fac un drum lung fără sfârşit...şi să ma bucur de.....lume....de lumea de peste tot.......
Nu pot să plec......şi nu cred că o să pot vreodată...pt că totul e atât de complicat.....şi pur şi simplu nu te lasă să pleci...nu te lasă să faci nimic.....e ca o închisoare de maximă securitate......în care oricâte garduri ai sări vor mai apărea altele noi.......milioane de garduri şi ziduri.....milioane de chestii care nu o să te lase niciodată să evadezi......
Nu sunt tristă....pur şi simplu plictisită......e mai rău decât tristă.....dacă eram tristă măcar aveam un motiv....şi aveam la ce să mă gândesc....dar aşa....nu e nimic.....e doar o linişte care nu e chiar linişte....e o tâmpenie...una mare şi stupidă......

E plictiseală......

Sufletele din pereţi...

Pereţi...în fiecare zi trecem pe lângă ei...şi poate că nu par importanţi,dar sunt...într-o viaţă vedem mii de pereţi de diferite culori sau forme şi atunci când suntem singuri ,părăsiţi de lume...pereţii sunt singurii care ne văd durerea şi gândurile şi parcă ne răspund...Poţi să ai încredere în pereţi pt că măcar ei nu te judecă,nu te critică,nu se uită urât la tine...asta de fapt nu putem să ştim...nu e ca şi cum au faţă.
Dacă stăm puţin să ne gândim,pereţii reflectă personalitatea noastră,pe ei ne vărsăm creaţiile,pozele din călătorii,de ei agăţăm rafturi pline cu cărţi,obiecte ciudate,colecţii etc..Pereţii sunt sau pot fi oglinda sufletului nostru,dar atunci la ce ne mai folosesc oglinzile?
Oglinzile reflectă doar un ambalaj,nu şi interiorul sufletului nostru.
Acum poate vă uitaţi la peretele vostru şi poate observaţii că este alb sau orice altă culoare ...sau chiar mai rău,e plin de obiecte ce nu vă reprezintă cu adevărat.Dacă vă aflaţi în această situaţie ....îndrăzniţi,fiţi creativi şi vărsaţi-vă imaginaţia pe ei şi nu uitaţi că zidiţi acolo o bucăţică din sufletul vostru pt că nimic nu are sens dacă e făcut fără suflet.Să nu vă fie frică,chiar dacă aşa pare câteodată,sufletul nostru nu se va sfărâma în bucăţele dacă îl vom împrăştia în orice facem noi...asta este important,să împarţi bucăţele din sufletul tău peste tot şi vei vedea că bucăţelele vor fi înlocuite de altele şi mai frumoase,mai colorate şi mai bune...poate...

By Byby &Bya

Evadare..spre infinit.Fără limite...

Pierdută.Pierduţi.Pierduţi printre gânduri,printre ruinele amintirilor,pierduţi pt o eternitate într-un vârtej al vieţii,în uraganul rutinei,într-un labirint infnit care ne dă iluzia că există o ieşire...din timp şi spaţiu...o crăpătură prin care dacă treci destul de repede vei descoperi misterele pierdute ale umanităţii,conştiinţei....a tuturor lucrurilor care contează....sau poate au contat,dar odată ce am evadat din închisoarea vieţii vom realiza adevăratele valori ale existenţei noastre...
Evadarea,ea este soluţia,dar pt aceasta trebuie să îndrăzneşti,să îndrăzneşti să te ridici şi să spui NU,eu nu vreau ca viaţa mea să fie presetată,precedată de demonul orbirii,nu vreau ca ea să fie pe pilot automat.Vreau să conduc eu viaţa mea,nimeni altcineva şi mai presus de toate vreau ca ea să fi însemnat ceva chiar şi pt.....pt oricine......Dar nu va conta pt nimeni...poate doar pt persoanele care te cunosc şi nu te judecă...persoanele mai ciudate care au un destin mai complex decât plozi şi moarte...există pe această planetă persoane care vor altceva...vor imposibilul şi încearcă cu disperare să schimbe lumea,cursul vieţii şi al morţii...există pe planetă lume care va gasi o cale...o cale spre infinit.Desigur că va fi greu,dar nu contează pt că nu e altceva mai bun de făcut şi dacă nimeni nu vrea atunci lăsaţi-mă pe mine să încerc şi o să vă arăt că imposibilul nu e imposibil...este ceva posibil....şi puţin mai complicat,dar eu vreau să risc şi vreau ca şi voi să riscaţi cu mine...nu e vorba de glorie,e vorba de ceva peste capacitatea noastră de înţelegere...dar într-o zi vom înţelege....
Aşa că întrebările ce trebuie rostite sunt:Tu ce vei face?Te vei cufunda în praf şi uitare sau chiar vei încerca să schimbi ceva?Vei avea curajul sau vei cultiva spiritul de turmă?
Depinde...depinde de tine.

By Byby & Bya

P.S.Daca mergi înapoi pe firul creaţiei ajungi la sfârşitul începutului. by Fane :)